ART ENCOUNTERS | Aparență & Esență | 3-31 OCTOMBRIE 2015 TIMISOARA | ARAD
Dincolo de Cortina de Fier. Festivalul Zona Europa de Est
Curator: Ileana Pintilie
Muzeul Temporar de Artă Contemporană (Bastion Maria Theresia)
3-31 octombrie, 11:00-19:00 (luni închis)
După aproape un sfert de secol, privind retrospectiv, efervescenţa artistică şi culturală a Timişoarei pare uimitoare în contextul precarităţii mijloacelor de atunci. Dar speranţa renăscută şi gustul proaspăt, frust al libertăţii au dat un elan nesperat iniţiativelor artistice şi curatoriale.
Din punctul meu de vedere, tot ceea ce rămăsese neexprimat ani în şir trebuia acum să devină vizibil, să primească o voce şi să fie dezbătut deschis; cum altfel, decât prin acţiuni stradale sau în spaţii mai mult sau mai puţin improvizate, în faţa oamenilor, avizi de dorinţa de a recupera spaţiul public.
Intuiţia că şi alţi estici semănau cu noi, se aflau în situaţii mai mult sau mai puţin similare, a condus la imaginarea unui spaţiu virtual – Zona, toposul unui fost lagăr, în care locuitorii împărtăşeau aceeaşi istorie distorsionată. Corpul artistului devenea mijlocul cel mai simplu şi la îndemână pentru a exprima angoasele, speranţele, ideile noastre despre artă sau despre societate, poate chiar despre spaţiul public, ocupat tot mai mult de dezbaterile politice. Dar corpul era doar un „vehicul” al ideilor, un mediator între concept, expresie şi tehnologie.
Zona Europa de Est a devenit un festival de performance art, desfăşurat în patru ediţii, între 1993 şi 2002, dar în acelaşi timp o platformă pentru dezbateri de tot felul şi pentru recuperări culturale şi artistice. De aceea, cataloagele ediţiilor succesive au fost încărcate de informaţii, de interviuri, comentarii, de texte critice. Din acelaşi motiv, în afară de programul artistic curent au fost organizate conferinţe, discuţii, expoziţii retrospective, până ce totul a devenit mai dens şi mai încărcat cultural, a putut crea referinţe.
Tatonările curatoriale, ideile şi proiectele în curs au condus la apariţia unui eveniment multimedia, Pământul (1992), care a pregătit de fapt terenul pentru apariţia festivalului. Luând ca referinţă acest material – familiar dar şi ostil – un grup de artişti au lucrat izolaţi pe durata a trei zile în spaţiul fabulos al viitorului Muzeu de Artă, o glorioasă ruină în acel moment.
Ineditul conceptului, provocator pentru toţi participanţii, răspunsul neaşteptat al artiştilor şi modul lor de a lucra, dar şi deschiderea evenimentului şi contactul direct al publicului cu instalaţiile neobişnuite şi acţiunile, ce se succedau unele după altele, au adus o noutate absolută în spaţiul artistic şi curatorial românesc. În egală măsură frapantă a fost şi prezenţa/absenţa măreţei instituţii – ruina unui fost palat al guvernatorului austriac, în curs de transformare în muzeu. Cadrul acesta instituţional doar enunţat – în fapt un imens schelet – a pus pentru prima dată problema instituţiilor culturale şi artistice şi totala lor absenţă de facto din peisajul artei contemporane româneşti.
Festivalul Zona a creat o platformă pentru arta contemporană şi a contribuit la reinventarea unui mediu artistic, sterilizat de stereotipurile gândirii comuniste. A fost, în anii 1990, printre puţinele „instituţii” de acest tip din România şi s-a bucurat de o considerabilă audienţă, fidelizând un public tânăr, în căutarea unor poziţii critice şi a unor dezbateri teoretice pline de sens. (Ileana Pintilie)
