ART ENCOUNTERS | Aparență & Esență | 3-31 OCTOMBRIE 2015 TIMISOARA | ARAD
Urmele unei nopți anunțate
Curator: Hilde de Bruijn
Muzeul de artă Arad
1-25 octombrie, 11:00-19:00 (luni închis)
Călin Dan folosește contextul primei expoziții personale în orașul natal pentru a privi retrospectiv la două teme majore ale artei sale: arhitectura și memoria. Debutat în 2002, priectul Arhitectura emoțională urmărește de peste 12 ani relația instabilă ditre spațiul urban și locuitorii săi, printr-o serie de video-uri, performanțe, instalații și cărți – care caută să capteze și să definească tensiunea fenomenologică existentă între aceste două entități.
Artistul refolosește lucrări mai vechi cu o abordare de-constructivă, recombinând filme, sculpturi și obiecte pentru a construi ambiente menite să reconfigureze vechiul discurs dominant și să provoace noi interpretări din partea publicului. Cele trei încăperi ale Muzeului de Artă din Arad care găzduiesc expoziția sunt configurate ca o hartă de parcurs, ca un meta-text, și ca un teren de joacă deopotrivă. Fiecare obiect își livrează propria poveste, fiind în același timp parte dintr-o istorie mai vastă.
Mai vechile video-uri sony/wmf/pp, Sample City (ambele din 2003, din seria Arhitectura emoțională), și Pas de deux (2005, o piesă lirică despre relația dintre doi balerini, pe scenă și în afara ei) sunt amestecate cu jucării de pluș murdare, adunate din gunoaie. Natură moartă, sec. 20 și Natură moartă. Pere înghețate (ambele din 2013) sunt două filme care descriu – cu mijloace narative, respectiv simbolice – istoria familiei, constituindu-se într-un omagiu discret dedicat deopotrivă bunicii (o victimă a tensiunilor istorice din secolul trecut), precum și fiicei sale, mama artistului. Video-urile sunt instalate în jurul unei „sculpturi reci” (concept lansat cu prilejul acestei expoziții), compunând împreună un monument de bronz dedicat dimensiunii feminine a istoriei personale a autorului.
În încăperea principală, Călin Dan continuă demersul ce dă și titlul expoziției. Urmele unei nopți anunțate a debutat ca o meditație intimă despre tatăl artistului, printr-o instalație realizată în spațiul galeriei Anca Poterașu (aprilie 2015, București). La Arad, spațiul muzeal este supus unei intervenții radicale: mobilă veche, o sobă, garduri improvizate, rețele de sârmă și bare de fier compun contextul pentru trei noi piese video.
Filmele Mers, Atârnare, Afumare continuă tema dispariției tatălui cu sprijinul lui Ion Grigorescu, artist, performer și scriitor cu care Călin Dan împarte de peste patru decenii un parcurs cultural și istoric comun. „Ca tânăr, am descoperit în revista Secolul 20 o serie de fotografii precare, înfățișând cel mai banal subiect – o petrecere de familie într-un mediu de clasă mijlocie. Autorul lor se semna ciudat, ca în registrele de miliție, cu numele de familie înainte prenumelui – Grigorescu Ion. Înțelegerea mea era limitată în acel moment, dar imaginile mi-au rămas fixate în memorie din rațiuni pe care le-am ignorat. Mai târziu, l-am întâlnit pe autor, care m-a fascinat prin maniera socială anti-retorică, prin cinismul discret al discursului vorbit – calități pe care le-am identificat apoi și în opera sa. Diferența de generație dintre noi e astfel construită încât atunci când mă uit la imaginea lui Ion Grigorescu, așa cum apare, frecvent, in fotografiile și filmele sale, am două tipuri de reacție: imaginile din anii ‘70 sunt încărcate cu nostalgia unei lumi în care aș fi vrut să fiu matur. Cele din anii 2000 încoace mă emoționează nu doar pentru că le proiectez pe evenimentul dispariției tatălui meu, dar și pe cel al propriei mele dispariții. Îi sunt recunoscător lui Ion pentru că mă ajută să trec prin aceste ritualuri împreună cu el, contribuind la construirea unei punți între mine și mine.” (Călin Dan)
