ART ENCOUNTERS | Aparență & Esență | 3-31 OCTOMBRIE 2015 TIMISOARA | ARAD
Conexiunea cu prezentul
Curatori: Rainald Schumacher & Nathalie Hoyos
Memorialul Revoluției din Timișoara
3-31 octombrie, 11:00-19:00 (luni închis)
Șapte zile în șapte orașe – deși sună ca un mit al creației, este, de fapt, povestea adevărată a Revoluției care, în decembrie 1989, a îndepărtat de la putere dictatura lui Nicolae și a Elenei Ceaușescu. Orașul Timișoara și locuitorii săi sunt, pe bună dreptate, mândri să fi fost cei care au pornit scânteia care a aprins o țară întreagă. Muzeul Revoluției este un loc unde privitorul poate face o apreciere a evenimentelor, a furiei și curajului protestatarilor care au sfidat moartea, dar este, totodată, și un monument comemorativ al celor morți și răniți în acele zile.
Clădirea Muzeului și expoziția de fotografii și obiecte-document nu se află, la ora actuală, într-o stare dintre cele mai bune. Este cât se poate de clar că finanțarea acestui proiect lasă de dorit, iar resursele necesare unei conservări corespunzătoare a exponatelor nu este, nici ea, suficientă. Organizația care ființează în spatele muzeului este Asociația Memorialul Revoluției de la Timișoara, a cărei misiune este de a coordona și sprijini cercetările științifice despre evenimentele Revoluției, cu scopul înțelegerii acestora, a regimului comunist și a evoluției faptelor care au dus la răsturnarea acestuia. Asociația este cea sub a cărei egidă s-au ridicat o serie de monumente care comemorează eroii Revoluției. Întregul Muzeu respiră și expiră aerul greu al unui trecut problematic, al memoriilor reprimate și al traumelor emoționale. Să fie o simplă coincidență faptul că incinta în care se află găzduia, odată, sediul Comandamentului Militar Sovietic?
Locația în sine amintește de un anume moment al istoriei de care unii membri ai societății românești s-ar putea să nu dorească să își amintească, fără să mai menționăm umbra încă persistentă a omniprezentei instituții numite Securitate.
În prezent, clădirea este pe cale de a deveni parte a unui dialog artistic.
Intervenții ale artiștilor membri ai grupului AvantPost, dintre care majoritatea trăiesc și activează în Timișoara, nu vor modifica niciun element al expoziției existente, ci vor încerca să stabilească o conexiune cu evenimentele care au avut loc și pe care muzeul le relatează. Unii dintre membrii AvantPost nici măcar nu se născuseră în 1989. Majoritatea erau încă, pe atunci, niște copii sau, cel mult, adolescenți. Dialogul acesta va fi unul sensibil și dificil, căci va încerca să șteargă praful uitării care s-a așezat pe exponatele-document. Va fi o confruntare care o să ridice întrebări pentru care nu se vor găsi răspunsuri dinainte fabricate. Prin această adăugare a unui nou strat al percepției vizuale și estetice, Muzeul are șansa de a se transforma într-o instituție îndreptată spre ambele direcții, adică spre trecut, dar la fel de bine și spre viitor. Acești artiști, însă, nu sunt primii care și-au adus lucrările în contextul complicat și controversat pe care îl creează această perioadă întunecată din istoria României. De îndată ce aruncă o privire în jurul Muzeului, vizitatorul va găsi lucrări ale unor artiști ce aparțin și unei alte generații. Conexiunea cu trecutul și cu istoria, oricât de dureroasă, constituie piatra de temelie a unei societăți democratice și încrezătoare în forțele proprii. Grupul AvantPost adaugă unei astfel de evoluții un nou nivel, pe cât de important, pe atât de stimulant. (Rainald Schumacher / Nathalie Hoyos)
